Antrenează ca un etnograf

Sună ca „mergi ca un egiptean” – sau asta este doar mintea mea din anii 1980? Oricum, cred că etnografia și coaching-ul sunt mult mai legate decât coaching-ul și psihologia individuală sau coachingul privit „științific”. Permiteți-mi să contrastez:

Coaching-ul ca știință

Metoda științifică pe scurt este:

- Faceți o observație

- Formulați o ipoteză

- Testați ipoteza

- Formulați o concluzie de preferință rezultată într-o descriere „cauză și efect”

Un antrenor care operează cu o paradigmă „științifică” ar putea observa un client, de exemplu, ei fac adesea remarci autodepreciate. Se formează o ipoteză: „Clientul suferă de sindromul impostorului”. Această ipoteză este testată întrebând clientul despre remarcile autodepreciate, ce cred despre ele și ce simt despre performanța lor. Dacă clientul spune: „Da, mă simt adesea ca un impostor”. Bingo! Concluzie: „Clientul are sindromul impostorului.” Elaborați un „plan de tratament”, adică instrumente recomandate pentru a lucra cu „sindromul impostorului”. Aceste instrumente vor urma în mod logic și metoda științifică. Știința înseamnă înțelegerea modului în care funcționează ceva, ce cauzează și care sunt mecanismele în joc. Prin urmare, un instrument ar putea încerca să înțeleagă cauza sindromului impostorului.

În timp ce acest lucru poate părea util pentru client, clientul este tratat ca un obiect științific care trebuie analizat (pe care eu obiectez la). De asemenea, situatia clientului este generalizata si clasificata. Antrenorul acționează ca un „observator imparțial” de parcă nu ar influența deloc situația.

Coaching-ul ca etnografie

Se iau cercetări în etnografia modernă serios ca știință socială. Una dintre metodele de cercetare recunoscute este „observarea participantă”. Cercetătorul obține acces la un cadru social și participă la acesta în timp ce observă în același timp. Ei nu se percep ca un „în afară” care analizează domeniul lor, ci doresc să înțeleagă ce se întâmplă participând și vorbind cu informatorii cheie. Cercetătorii doresc să descrie experiența indivizilor sau a grupurilor la care participă, inclusiv înțelesul pe care aceștia o dau acestor experiențe.

Când fac coaching, metodologia etnografică rezonează cu mine. Sunt implicat într-o conversație cu cineva ca participant la conversație. Eu centrez clientul, invitându-l să-și exploreze experiența în moduri care să-l ajute să crească în direcția dorită. Conversația se învârte în jurul co-creării de sens și progres, mai degrabă decât pe explicație și analiză. Antrenorul și clientul încă pot urmări să „înțeleagă” ceva, dar nu este „de ce” științific, ci „cum” etnografic.

Ce metaforă folosești pentru coaching-ul tău? Vino la una dintre întâlnirile noastre gratuite pentru a explora!

‍