Discursuri dominante de coaching: în care ați fost recrutat?

Simon Western (2012) a identificat patru discursuri dominante ale coaching-ului în cartea sa „Coaching and Mentoring: A Critical Text”: Discursul ghidului sufletului (p. 131-156), discursul Psy Expert (p. 157-176), discursul managerial (p. 177-192) și discursul Network Coach (p. 192).

Discursul ghidului sufletului este centrat pe transformarea profundă, personală. Acesta vede coaching-ul ca pe o călătorie spirituală sau existențială, în care antrenorul servește drept ghid, ajutând clientul să-și exploreze lumea interioară, să găsească sens și să se conecteze cu adevăratul sine. Discursul Psy Expert se bazează pe expertiza psihologică. Acesta vede coaching-ul ca o formă de intervenție psihologică, în care antrenorul aplică teorii și tehnici psihologice pentru a ajuta clienții să-și înțeleagă și să-și schimbe comportamentul. Discursul managerial este axat pe performanță și eficacitate în contexte organizaționale. Acesta vede coaching-ul ca un instrument pentru îmbunătățirea competenței manageriale și atingerea obiectivelor organizaționale. Discursul Network Coach reflectă complexitatea și interconexiunea organizațiilor moderne. Acesta vede coaching-ul ca o modalitate de a naviga în aspectele dinamice și relaționale ale mediilor de lucru contemporane.

Deși Western nu oferă nicio cercetare care să coroboreze aceste discursuri, ele par suficient de plauzibile. Pot exista multe mai multe discursuri și subdiscursuri și pot fi justificate cercetări calitative suplimentare asupra descrierilor antrenorilor despre experiențele lor și comunitățile de discurs pentru a explora acest lucru. În fiecare dintre aceste discursuri, scopul coaching-ului este diferit (de la conectarea la propriul sine până la îmbunătățirea performanței). Rolul și „slujba” unui antrenor variază în funcție de sarcina la îndemână. În fiecare dintre discursuri, coaching-ul este situat într-o „formă de viață” distinctă, un anumit context cultural, social și practic. În aceste contexte, antrenorii trebuie să cultive un set divers de abilități, cunoștințe și abilități, departe de „competențe” sau „standarde” uniforme la care agenția de acreditare vrea să le respectăm. Evident, aveți nevoie de un set diferit de abilități pentru a ajuta pe cineva să vorbească despre dorințele profunde ale sufletului său de a ajuta pe cineva să planifice comunicarea după o întâlnire de strategie. Adică, pentru mine acest lucru este evident.

Fie că există sau nu 4 discursuri dominante sau 15, cred că este foarte util ca antrenorii să examineze ce „formă de viață” sau „ joc de limbă” (Wittgenstein, 1958) din care fac parte în prezent. A cui agendă servesc ei și au ales ei să facă parte din această comunitate sau au fost recrutați din greșeală în ea?

Reflectarea asupra acestor discursuri și jocuri lingvistice deschide oportunități de a vedea practica noastră în lumini diferite: ceea ce are sens complet într-un joc de limbă, este lipsit de sens în celălalt. La fel cum aruncarea mingii cu mâna este interzisă în fotbal, dar foarte binevenită la handbal. Un exemplu din viața reală poate fi: atunci când acționați ca ghid de suflet, poate fi foarte semnificativ să întrebați despre „cine” al clientului, de exemplu, întrebând: „Să presupunem că ați fost versiunea dvs. încrezătoare, cum ați face observa?" Atunci când acționează în cadrul discursului managerial, aceeași întrebare poate fi deranjantă pentru client. Să presupunem că au venit la coaching pentru tine pentru a-i ajuta să dezvolte o strategie pentru offsite-ul lor. În loc să vorbiți despre ceea ce își dorește clientul, continuați să deviați conversația către „cine”. Nu e de mirare că clienții sunt iritați atunci când antrenorul face parte dintr-un joc de limbă diferit față de ei.

Aceasta nu înseamnă că aceste diferențe nu pot fi folosite în mod productiv în sesiunile de coaching. S-ar putea să-ți folosești conștientizarea faptului că ceea ce are sens în unele contexte, are mai puțin efect în altele și să-l inviti pe client să reflecteze la el (dacă dorește). Acest lucru ar putea deschide posibilități și acces la resurse altfel ascunse.

Dacă doriți să reflectați asupra „formelor de viață” de antrenament sau să jucați jocuri lingvistice cu noi, de ce să nu vă alăturați unuia dintre noi gratuite întâlniri și schimburi?

Referințe:

Western, Simon (2012): Coaching and Mentoring: A Critical Text. Londra, Regatul Unit: SAGE Publications, Limited.

Wittgenstein, L. (1953). Investigații filozofice (GEM Anscombe, Trad.). Blackwell. (Lucrare originală publicată în 1953)

‍