Perspective și ipoteze

Bună ziua, acesta este Carlo Perfetto care vorbește!

În timpul unei conversații de coaching, antrenorul poate avea intuiții despre client sau despre situația discutată; pe de altă parte, antrenorul nu este o simplă prezență pasivă în conversație și este firesc ca ei să fie sensibili la ceea ce aud și observă. Cum să gestionezi cel mai bine aceste intuiții, astfel încât să nu devină presupuneri?

Intuițiile antrenorului

În timpul unei conversații de coaching, prezența antrenorului nu este pasivă, ci este „influentant și decentrat”, adică prezent, activ, dar nu în mijlocul atenției. În consecință, faptul că antrenorul „intuiește” ceva despre ceea ce observă, ascultă și simte este total natural și, de asemenea, pozitiv. Este un semn bun că coach-ul este cu adevărat prezent în conversație, este concentrat, ascultă cu adevărat ceea ce clientul „spune și nu spune” și cumva îl prelucrează.

De la intuiții la presupuneri

Adevărata întrebare este „ce face antrenorul cu propriile intuiții”! Mai ales când antrenorul este nou în coaching (dar nu numai...), se poate întâmpla ca ei să înceapă să trateze aceste intuiții ca pe adevăruri. Aceasta înseamnă că încep să presupună că acele intuiții nu sunt pur și simplu produse ale propriei minți, ci că sunt și „adevărate” în lumea clientului și ca atare antrenorul începe să le folosească în conversație. Mai jos încerc să enumăr câteva semne care arată că antrenorul trece de la intuiții la presupuneri:

• în rezumat folosesc termeni pe care coachee-ul nu i-a folosit și încep să se refere la acești termeni fără a verifica modul în care sensul lor „aterizează” în mintea clientului;

• numește ceea ce spune clientul (clientul vorbește despre dificultatea lui de a relaționa cu un coleg dificil, iar coach-ul definește acest lucru ca lipsă de asertivitate );

• începe să investigheze validitatea afirmațiilor clientului cu întrebări de genul „dar care este motivul real al acestui comportament al tău?”, punând un accent deosebit curios pe cuvântul „ adevărat” și strâmbând ușor din ochi în timp ce explică întrebarea (OK, glumesc... dar nu prea mult!);

• ia de la sine înțeles sensul conceptelor și metaforelor exprimate de clientul fără a fi curios despre ce înseamnă pentru client;

• ia decizii cu privire la direcția conversației fără a o lăsa ghidată de client.

Această listă probabil nu este exhaustivă, dar cred că este util să înțelegem mecanismul din spatele transformării intuițiilor în presupuneri.

Cum să gestionăm cel mai bine intuițiile?

Așadar, după ce am stabilit că intuițiile unui coach pot fi utile în procesul de coaching, cum le putem gestiona astfel încât să fie utile clientului dar în același timp să respectăm autonomia și responsabilitatea clientului?

Răspunsul este simplu: trebuie verificate! Toate!

Să vedem cum să aplicăm acest principiu la situațiile individuale enumerate mai sus.

• dacă antrenorul rezumă ceea ce a auzit , pot întreba clientul ce simte despre acea sinteză sau dacă acea sinteză a surprins toate lucrurile importante pe care doreau să le exprime;

• în loc să numească situațiile expuse clientul, pot întreba clientul direct cum le-ar defini clientul (sau chiar dacă este important pentru el să le definească într-un fel); antrenorul ar putea cere permisiunea de a-și împărtăși propria definiție a situației și de a verifica cu clientul cât de bine acea definiție surprinde conceptele exprimate de client;

• dacă, pe de altă parte, coach-ul are sentimentul că ceea ce exprimă clientul nu este tot ce există în jurul problemei, coach-ul ar putea să împărtășească acest sentiment cu clientul și să-l verifice clientului (de exemplu: din povestea ta am un sentiment, aș dori să ți-o exprimă dar simțiți-vă liber să o respingeți dacă nu vi se pare utilă... Am impresia că mai este ceva important de explorat: ce părere aveți despre acest sentiment al meu?).

• a fi curios este una dintre atitudinile de bază ale coaching-ului; în loc să considerăm de la sine înțeles, este mai bine să ne întrebăm care este sensul acelui concept în contextul specific al subiectului;

• dacă simțim că ar putea fi momentul în care vom faceți un pas înainte în sesiune, îl putem întreba pe client dacă acesta este de acord să continue (de exemplu: am explorat suficient obiectivul sesiunii pentru dvs.?).

Concluzii

Concluzii

p>

În concluzie, a fi prezent în sesiunea de coaching poate genera de fapt noi idei și perspective în antrenor. Dacă se întâmplă acest lucru, coach-ul trebuie să aibă în vedere că acestea sunt „producțiile” lor și că pentru a le putea pune în slujba clientului coach-ul nu le poate impune clientului, ci trebuie să le ofere pentru ceea ce ei. sunt, adică simple elaborări și nu adevăruri.

Aceasta înseamnă a pleca de la presupunerea că nu sunt neapărat adevărate și că nu sunt neapărat utile clientului și a accepta fără rezerve reacția clientului la oferta dumneavoastră.

Și care sunt semnele tale că treci de la intuiții la presupuneri? Și ce strategii folosești pentru a te ajuta? Dacă doriți să vă împărtășiți cunoștințele, veniți la una dintre întâlnirile noastre gratuite de coaching!